Analiza macro şi microelementelor din firele de păr
Analiza compoziţiei minerale a structurii firului de păr este un test analitic care are o utilizare largă în identificarea a numeroase stări patologice.
Concentraţia oligoelementelor poate fi stabilită atât în lichidele interstiţiale cât şi în ţesuturi.
Concentraţia oligoelementelor din sânge adeseori nu oferă o imagine completă a conţinutului acestor elemente în organism. Acest lucru este datorat compoziţiei serului sanguin care într-o mare măsură depinde de mecanismele homeostatice şi concentraţia sa finală este rezultatul echilibrării concentraţiilor prin mecanismele homeostatice specifice. Concentraţia elementelor în sânge depinde în mare parte de actuala dietă
Actualele metode folosite pentru a stabili concentraţia oligoelementelor se caracterizează printr-o exactitate ridicată. Aceste metode sunt: spectrometria atomică de absorbţie (ASA), spectrometria de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv şi analiza prin activare cu neutroni (NAA). Metodele acestea fac posibilă descoperirea a peste 30 de oligoelemente aflate în firele de păr.
Multe stări patologice din organism sunt strict legate de modificarea concentraţiei oligoelementelor în ţesuturi. A fost demonstrat faptul că metoda cea mai eficientă de determinare a nivelului oligoelementelor este analiza concentraţiei acestora în firele de păr şi în unghii. Este în totalitate o alternativă la analizele sângelui şi urinei. Părul şi unghiile se găsesc în afara suprafaţei pielii. Sunt excluse de la procesele metabolice. Unghiile constituie un material mai puţin util din cauza dificultăţii de îndepărtare a tuturor impurităţilor exogene. În schimb părul constituie un ţesut insensibil, rezistent, care nu este supus schimbărilor biologice. Învelişul extern de cheratină al firului de păr împiedică eliminarea componenţilor interni şi stopează pătrunderea în interior a impurităţilor externe. Acest fapt asigură stabilitatea compoziţiei chimice. Spre deosebire de unghii, impurităţile din exterior pot fi cu uşurinţă curăţate de pe firul de păr, astfel încât se obţine un rezultat invariabil al analizelor.
Probele de păr se iau într-un mod neinvaziv. Se pot lăsa şi trimite fără ca structura lor chimică să sufere vreo modificare. Deosebit de importantă este analiza oligoelementelor toxice din firele de păr.
Analiza concentraţiei oligoelementelor din firele de păr este metoda cea mai bună de apreciere a stării mineralelor din organism.
Ţesutul firului de păr este format dintr-o proteină care conţine o doză mare de cisteină. Acest aminoacid, datorită prezenţei grupei de tioli (SH), are proprietăţi de chelatare a elementelor din grupele de tranziţie. Astfel concentraţia oligoelementelor din firele de păr este mai mare de cca. 50 de ori decât concentraţia acestora din sânge sau urină.
Multe centre de cercetare din lume studiază corelaţia existentă între concentraţia oligoelementelor din firele de păr şi cantitatea acestora în organism, atât în cazul echilibrului fiziologic, cât şi în cazul unor tulburări de tip patologic.
La mecanismele metabolismului participă substanţe minerale, având un rol vital, datorită proprietăţilor fizico-chimice şi participării la structurile biochimice. Metabolismul compuşilor anorganici şi în special al cationilor metalici (ai macro şi microelementelor) este legat de reacţiile enzimatice ale structurii. Metabolismul macro şi microelementelor este reglat de compuşii organici. Are rolul decisiv în procesele metabolice. Depinde de funcţionarea corectă a sistemului hormonal şi nervos.
Procesele fiziologice vitale depind nu numai de compoziţia şi concentrarea anumitor elemente, dar şi de proporţiile acestora în structură. În anumite părţi ale organismului există un echilibru ionic strict, care se menţine la valori constante. Pe baza proporţiei dintre anumite elemente se poate stabili activitatea metabolismului şi corectitudinea desfăşurării proceselor fiziologice. Între oligoelemente există legături sinergice şi antagonice, care influenţează direct metabolismul structurii. Menţinerea unor legături corespunzătoare între anumite elemente este chiar mai importantă decât păstrarea unei concentraţii adecvate.
